PRIVESTE CERUL

Magie

                Traindu-mi viata care nu inteleg de ce mi-a fost data incep sa ma confrunt cu gandurile si cu sufletul care nu imi dau voie sa fac lucrurile dupa placul lor.

          Cu teama ai spus ca o sa te indrgostesti de mine dar uite ca eu sunt cea care e cu gandul mereu la tine, stiu ca nu e bine tocmai de asta tu inca nu ai aflat. Nu ma gandeam vreodata ca o sa se ajunga aici…

          Te iubesc ca prieten, incerc sa te simt si sa imi aduc mereu zambetul pe buze cand te am in minte. E prea tarziu pentru mine asa ca ma bucur pentru tine.

          Desi nu parea, pentru mine a fost ceva magic, parca o vraja a fost aruncata asupra noastra in momentul ala. Nu am mai gandit, m-am lasat purtata de adierea vantului, de frunzele care fosneau si de instinctul pe care il aveam. De mult voiam sa fac asta,de mult voiam sa ma las atrasa in jocul care oricum era pierdut de la bun inceput.

          Citesti? Crezi ca esti tu? Da, aminteste-ti cum a fost si o sa sti sigur ca tu esti acela! Pastrez secretul nostru in suflet si merg inainte zambind pentru ce a fost, putin dar intens, putin dar placut, putin dar plin de farmec.

          Te caut cu mintea dar nu te gasesc pentru ca tu nu vrei sa te gasesc, ceea ce poate tu consideri greseala nu vreau sa fie un obstacol acum in fata prieteniei nostre, nu vreau ca totul sa se opreasca aici. Ma simt ca un copil, cu teama incerc sa te sun si renunt mereu.

          Prefer sa apelez la tastatura ca sa pot spune astea, cred ca sti destul de bine ca acesta e cel mai simplu mod pentru mine de a-mi spune gandurile.

          Inainte sa las in urma experienta asta vreau sa iti multumesc ca m-ai lasat sa fiu eu, m-ai lasat ca pentru un timp sa imi uit gandurile si decat sa traiesc si sa savurez acel moment, m-ai lasat sa ma pierd dar  si sa ma regasesc, m-ai lasat sa simt imbratisarea  sincera si sarutul tau cald. Prefer sa nu detaliez prea mult sentimentele acelui moment pentru  a nu fi interpretate gresit de tine existand probabilitatea ca tu sa te sperii putin.

          Mereu imi spui ca  nu sunt  nebuna dar stiu ca sunt, stiu ca e ceva special acolo prin care sunt diferita iar asta ma sperie si de aia gandesc ca sunt nebuna.

          Nu sunt o persoana rece, sunt calda si iubitoare pentru cine stie sa ma faca sa fiu asa, stiu sa iubesc, stiu sa traiesc, doar incerc sa par puternica si de gheata. Un lucru il stiu sigur si sa nu il uiti nici tu, omul ascunde multe iar cand ii e teama de ceva devine nonconformist si isi ascunde temerile, isi ascunde sinceritatea si gingasia, ascunde tot de frica sa nu isi bata joc altii de ele. Cine a avut mult de pierdut in viata se deschide greu datorita temerilor. Nu sunt asa cum credeti voi doar ca nu mi-ati dat ocazia sa va arat si cealalta parte a mea care o ascund mereu.

          Mi-ai deschis ochii si mi-ai redat increderea ca inca mai exista persoane speciale in lume, acum pot astepta sau pot incepe cautarea acelei persoane pentru ca in ochii tai nu sunt eu cea care se oglindeste.

          Ador sa te ascult vorbind si povestind, ador sa pun mana pe telefon cand suna si sa aud inca o intamplare de-a ta, nu vreau sa ne pierdem…

          Iubesc specialitatea ta si prietenia noastra, nu vreau sa se opreasca totul aici si asa de brusc. Dar e doar alegerea ta…

          Am trei variante de raspuns din partea ta dintre care una o sa fie sigur, de data asta nu exista a patra…tacere, apel sau mesaj…fiecare are cate o semnificatie, eu o sa astept cateva ore pentru oricare din variante.

          Gandeste ca un nebun, zambeste ca un copil, iubeste ca un parinte!

unknown

          Tigari afurisite, de cand incerc sa scap de voi si nu reusesc...

          Ajungand acasa la orele diminetii realizez ca mi-au ramas intiparite in minte unele lucruri legate de tine, cam asta se intampla mereu cand te vad dar acum e ceva mai mult.

          Noiembrie a fost ultima luna in care reusit sa imi pun gandurile intr-un text iar acum incerc sa mai fac inca o data si sper sa imi reuseasca.

          Intre timp am inceput un an nou pe care il simt foarte diferit de cei precedenti...nu mai am acele “momente de visare” in care ma joc cu imaginatia in urma carora reusesc sa arunc niste cuvinte pe o coala alba. Am multe ganduri ale caror rezolvare nu le gasesc, multe temeri de care inca sunt dependenta, multi oameni care cer sa fie aproape si nu ii pot pastra, multi prieteni care pleaca si uita sa se intoarca, multe sentimente ale caror lipsa o simt.

          Nu imi dau seama cum ai aparut dar stiu ca inca imi esti un necunoscut, un necunoscut care m-a surprins arucandu-mi cateva ganduri ale lui, cateva sentimente nestiute sau poate stiute de multi altii. De unde nevoia de a discuta cu mine? De unde sinceritatea pe care o detii? De unde increderea in mine? Poti sa citesti, poti sa nu citesti, poti sa iti dai seama ca tu esti sau poti sa nu.

          M-ai facut sa imi amintesc de mine si de cum am fost, de incercarile de a uita si de a merge inainte cu capul sus. Inca nu pot face asta pentru ca nu ma simt implinita, inca simt golul care trebuie inlocuit.

          Tristetea e o boala care ne macina si care se joaca cu noi, ne face sa uitam cine si cum suntem, ne face sa lasam totul pentru nimic si sa uitam zambetul de care multi ar dori sa se bucure.

          Nu dau cartile pe fata pentru nimeni, le pastrez in mana pentru ca din toate cele 4 carti decat una e diferita, tu esti cel care alege, tu esti cel care decide diferenta sau egalitatea fata de ceilalti.

          Vorbele din exterior nu au fost unele placute dar imi place sa traiesc totul pe pielea mea, sa simt eu ca sunt indepartata, mintita sau uitata.

          Sunt neplacuta si nesociabila dar tu te-ai apropiat putin, sunt un om direct si simplu si nu zambesc oricui.

          Se pare ca am uitat sa imi exprim sentimentele, un pas mare pentru mine a fost sa imi impun sa-mi pastrez lacrimile pentru momente vesele nu sa le irosesc pentru ceea ce a trecut si am reusit numai sa le pastrez, inca nu am gasit momentele pline de fericire in urma carora sa pot lacrima de bucurie.

          Multe incaperi din viata mea s-au inchis, multe usi au fost incuiate si nu vreau sau nu pot sa gasesc cheile potrivite pentru a le deschide iar. Doar de un lucru sunt sigura acum, inca nu sunt ceea ce imi doresc, inca nu sunt unde imi doresc dar mereu incerc sa lupt pentru ceea ce sufletu-mi cere.

          Cuvinte scrise aiurea, vorbe aruncate fara rost te pun pe ganduri sau iti plac? Zambesc pentru ca sunt constienta ca daca realizezi ca tu esti cel mentionat aici eu nu o sa stiu niciodata reactia sau gandul care apare in mintea ta.

          Imi e dor sa stiu ca cineva zambeste pentru mine....

         

Prints

                Fumez lasandu’ma purtata de ganduri ce se ascund in spatele unei masti de care sunt dependenta, ma las uitata din viata multora si pasesc incet in viata altora....

            Nu mi’am dorit sa fiu dublicitara, nu mi’am dorit sa’mi pot exprima sentimentele numai printr’un mod pe care putini il inteleg si multora li se pare ciudat, nu eu am ales pentru mine... Si daca acum ar trebui sa aleg oare ce as allege?

            O viata de care sa ma bucur numai eu?

            O viata in care sa va inveselesc pe voi?

            O viata pe care sa o traim impreuna?

            E simplu, mi’as dori sa fiu ceea ce sunt, nu’mi pare rau pentru mine, nu’mi pare rau de incapacitatea de a tine oamenii aproape, nu’mi pare rau decat ca am pierdut mult timp din viata pentru nimic... pentru lucruri de care eram curioasa...

            Am multe dorinte, am multa putere in mine, imi lipseste doar ambitia de a porni a doua lupta. Am nevoie de agitatie in viata mea, am nevoie de adrenalina sa pot gandi la acel nivel pe care mi’l doresc...

            “once upon a time” eram o alta persoana, o persoana care nu permitea nimanui sa se apropie, eram atat de sigura pe mine si pe ceea ce eram incat simteam ca nimeni nu m’ar dobori chiar daca mi’ar pune piedica dar asta a fost atunci.

            Cineva m’a intrebat daca regret ceva din viata asta si nu am fost sincera, am spus ca nu... da, regret multe dar nu mai am ce face cu regretele, nu ma ajuta la nimic, mi’a luat mult timp pana sa accept acele greseli, mi’a luat ceva timp pana sa realizez ca nu am puterea sa ma omor si sa raman doar o umbra in sufletul vostru. A trebuit sa admit ca nu mai pot schimba nimic, a trebuit sa pun punct acelui capitol si asta am facut. Din pacate ochii imi erau mereu inapoi si fara sa realizez am inceput un capitol mai urat, un capitol plin de alcool si de ura, plin de indiferenta si nesiguranta, un capitol in care nu faceam decat sa imi doresc sa uit, sa’mi pierd memoria, in liniste imi doream ca printr’un accident sa pot pleca, sa’mi pot lasa sufletul liber in vazduh pentru ca nu stiam sa am grija de el, nu stiam sa il hranesc cu ceea ce avea nevoie, ma distrugeam si faceam totul pe dos, imi uitasem telurile si ideile, uitasem cum e sa’mi pun gandurile pe hartie si sa rad de ceea ce iesea din mintea mea anorexica.

            Poate va intrebati ce m’a trezit la realitate sau ce s’a intamplat cu mine, de ce plec si nu mai apar, de ce iubesc sa iubesc putin si dupa sa fug.....sincer nici eu nu stiu acest raspuns, nici eu nu imi inteleg alegerile facute si nici nu imi doresc sa meditez mult acupra lor. Cum de am puterea sa spun ca nimeni nu ma cunoaste? Afirm asta pentru ca stiu ca am dreptate, vino tu, un strain in viata mea si spune’mi cu zambetul pe buze ca eu sunt simpla si ca ma poti cunoaste dupa un timp si am sa’ti rad in fatza, nu uita ca’mi cunosc limitele, tu nu mi le cunosti, nu uita ca’mi cunosc sufletul iar tu nu ai loc in el.

            Si totusi ce m’a trezit? Aveti vreo parere despre asta? Puteti afirma ceva, voi,  actori ai vietii mele? Piesa mea inca ruleaza in teatrul pustiit, doar voi sunteti cei care plecati.

            Cativa ati spus ca nu merit sa fiu mintita dar multi au mintit. Nu va contraziceti unul pe altul, nu mai accentuati nevoia de a fi diferiti de restul in ochii mei, sunteti toti la fel......doar actori debutanti in viata mea, lung e drumul pana la mine si mult imi place sa ma joc cu voi. Imi place increderea pe care o aveti cand spuneti ca puteti mai mult decat atat, imi place ambitia voastra de a va strecura in viata mea. De ce nu incercati drumul cel drept si vreti sa prostiti sistemul incercand un drum ocolitor si mai scurt? Chiar nu ati aflat ca acela e cel mai greu si acolo sunt cele mai multe obstacole? Cum credeti ca puteti depasi arta manipularii pe care o detin? Cum de va lasati descoperiti de aparente cand va privesc? Simplitatea voastra e obishnuita, e prea simpla ca sa ma chinui cu voi de aceea nu va accept.

            Necunoscutule, pe tine te astept sa ai puterea sa te uiti in viata ta cautand cel mai ascuns sentiment si sa’l faci public, sa’i accepti esenta.

            “what am i to you?”

              

Next step

Cand crezi ca poti, cand ai puterea, cand ai spiritul de lupta nu sta pe ganduri. Lupta pentru orice, lupta pt tot si lupta pt nimic dar lupta. Lumea, viata, locurile, pamantul insasi sunt intr’o continua schimbare, accepta gandul si priveste inainte, nu lasa pe nimeni sa te distruga.

Am plecat de la cenusiu, de la strigatul de ajutor si am deschis cutia in care m’am aflat, nu am luptat decat impotriva mea, am luptat sa nu mai fiu cea care eram, am simtit ca e loc si de putina viata in sufletul meu. Retraiesc sentimente la intensitate mica, amnezia inca ma doboara iar simturile se pierd.

Se lasa frigul asupra corpului meu, semnele sunt pentru a arata ca sunt ceva mai mult decat toti. Candva am spus ca sunt ura, ca as sapa o groapa si v’as arunca dar nimeni nu a inteles ca groapa era viata voastra si v’ati lasat atrasi de ea pt ca eram acolo bucurandu’ma ca sunteti slabi si veniti dupa mine. Am iesit cu greu si incerc sa va scot. Lasati’ma! Pentru mine eu sunt nimic, traiesc pt voi. Fulgerele primite pe furtuna sunt strigatele LOR. Sunt mai mult decat orice pentru ca am puterea sa va contrazic. Mi’am “anesteziat creierul” destul cat sa realizez acum ca merit suferinta asta din plin si o imbratisesz si inca ii zambesc.

          Poti sa treci peste dar nu poti sa uiti,  accepta’ti soarta si da’i o alta sansa vietii. Nu sta trist, zambeste pt trecut, ai fost fericit, deci poti. Te rog nu uita sa traiesti, nu uita arta cuvintelor pierdute in trecut.

          Las marea sa’mi atinga picioarele, nisipul umed ma lasa nemishcata, deschid bratele si primesc imbratisarea soarelui mult iubit. Au fost blestemati sa nu se mai intalneasca, le era interzisa dragostea si tot au savurat’o pana in ultimul moment. Si ea, steaua cea stralucitoare lumineaza pt speranta sufletelor noastre, pentru bucuria si fericirea celor care stiu s’o priveasca. Nu te las nementionata, tu, care pari mereu ca o ceata in mijlocul vietii noastre ne arati ca e nevoie sa mergem inainte chiar daca ochii nu mai pot cuprinde decat negura ce ne domina sufletele. Tu, fulger ce ne inspaimanti, nu ne fura viata, lasa tunetul cel mai asurzitor sa ne trezeasca. Cutremure nu ne mai da palme ca nu toti ne putem trezi. Iar tu, val urias ce ne iei prin surprindere afla ca nu ne poti lua gandul.

Si tot, tot ce vezi si ce citesti e felul meu de a’ti spune ca sansele in viata sunt mari.

As da ani din viata mea sa’mi amintesc tot, as da poate viata pentru momentele acelea neamintite de mine. As face orice dar sunt trecute, a doua sansa la viata nu o am dar am multe sanse in viata.

E o lupta grea, de multi pierduta!

Respect!

Blestemul

             Am ramas blocata in locul asta sinistru si plin de semene de intrebare ale caror raspunsuri sunt pierdute in intunericul noptii ce s’a lasat asupra vietii.Frecventele receptionate sunt unele puternice iar energia e foarte violenta nu stiu cum inima inca mai rezista, parca se zbate pentru mine, nu se lasa zdrobita de toate fulgerele primite, imi spune sa merg mai departe, sa continui sa pasesc in aceste abisuri,face o conexiune cu propriu’mi suflet pentru a ajunge la gandurile mele pierdute in bezna ce ma inconjoara....m’am pierdut de tot si nu ma mai gasesc....descopar absenta mea din aceasta nemiloasa omenire...

                Sunt 3 elemente care il formeaza pe al 4-lea: inima, gandurile si sufletul ma alcatuiesc pe mine, pe mine ca om....eu fizic, sunt un nimeni lasat in urma; fara elementele mele sunt doar o umbra .....

                Respect!