unknown

          Tigari afurisite, de cand incerc sa scap de voi si nu reusesc...

          Ajungand acasa la orele diminetii realizez ca mi-au ramas intiparite in minte unele lucruri legate de tine, cam asta se intampla mereu cand te vad dar acum e ceva mai mult.

          Noiembrie a fost ultima luna in care reusit sa imi pun gandurile intr-un text iar acum incerc sa mai fac inca o data si sper sa imi reuseasca.

          Intre timp am inceput un an nou pe care il simt foarte diferit de cei precedenti...nu mai am acele “momente de visare” in care ma joc cu imaginatia in urma carora reusesc sa arunc niste cuvinte pe o coala alba. Am multe ganduri ale caror rezolvare nu le gasesc, multe temeri de care inca sunt dependenta, multi oameni care cer sa fie aproape si nu ii pot pastra, multi prieteni care pleaca si uita sa se intoarca, multe sentimente ale caror lipsa o simt.

          Nu imi dau seama cum ai aparut dar stiu ca inca imi esti un necunoscut, un necunoscut care m-a surprins arucandu-mi cateva ganduri ale lui, cateva sentimente nestiute sau poate stiute de multi altii. De unde nevoia de a discuta cu mine? De unde sinceritatea pe care o detii? De unde increderea in mine? Poti sa citesti, poti sa nu citesti, poti sa iti dai seama ca tu esti sau poti sa nu.

          M-ai facut sa imi amintesc de mine si de cum am fost, de incercarile de a uita si de a merge inainte cu capul sus. Inca nu pot face asta pentru ca nu ma simt implinita, inca simt golul care trebuie inlocuit.

          Tristetea e o boala care ne macina si care se joaca cu noi, ne face sa uitam cine si cum suntem, ne face sa lasam totul pentru nimic si sa uitam zambetul de care multi ar dori sa se bucure.

          Nu dau cartile pe fata pentru nimeni, le pastrez in mana pentru ca din toate cele 4 carti decat una e diferita, tu esti cel care alege, tu esti cel care decide diferenta sau egalitatea fata de ceilalti.

          Vorbele din exterior nu au fost unele placute dar imi place sa traiesc totul pe pielea mea, sa simt eu ca sunt indepartata, mintita sau uitata.

          Sunt neplacuta si nesociabila dar tu te-ai apropiat putin, sunt un om direct si simplu si nu zambesc oricui.

          Se pare ca am uitat sa imi exprim sentimentele, un pas mare pentru mine a fost sa imi impun sa-mi pastrez lacrimile pentru momente vesele nu sa le irosesc pentru ceea ce a trecut si am reusit numai sa le pastrez, inca nu am gasit momentele pline de fericire in urma carora sa pot lacrima de bucurie.

          Multe incaperi din viata mea s-au inchis, multe usi au fost incuiate si nu vreau sau nu pot sa gasesc cheile potrivite pentru a le deschide iar. Doar de un lucru sunt sigura acum, inca nu sunt ceea ce imi doresc, inca nu sunt unde imi doresc dar mereu incerc sa lupt pentru ceea ce sufletu-mi cere.

          Cuvinte scrise aiurea, vorbe aruncate fara rost te pun pe ganduri sau iti plac? Zambesc pentru ca sunt constienta ca daca realizezi ca tu esti cel mentionat aici eu nu o sa stiu niciodata reactia sau gandul care apare in mintea ta.

          Imi e dor sa stiu ca cineva zambeste pentru mine....