Traindu-mi viata care nu inteleg
de ce mi-a fost data incep sa ma confrunt cu gandurile si cu sufletul care nu
imi dau voie sa fac lucrurile dupa placul lor.
Cu teama ai
spus ca o sa te indrgostesti de mine dar uite ca eu sunt cea care e cu gandul
mereu la tine, stiu ca nu e bine tocmai de asta tu inca nu ai aflat. Nu ma
gandeam vreodata ca o sa se ajunga aici…
Te iubesc ca
prieten, incerc sa te simt si sa imi aduc mereu zambetul pe buze cand te am in
minte. E prea tarziu pentru mine asa ca ma bucur pentru tine.
Desi nu parea,
pentru mine a fost ceva magic, parca o vraja a fost aruncata asupra noastra in
momentul ala. Nu am mai gandit, m-am lasat purtata de adierea vantului, de
frunzele care fosneau si de instinctul pe care il aveam. De mult voiam sa fac
asta,de mult voiam sa ma las atrasa in jocul care oricum era pierdut de la bun
inceput.
Citesti? Crezi ca
esti tu? Da, aminteste-ti cum a fost si o sa sti sigur ca tu esti acela! Pastrez
secretul nostru in suflet si merg inainte zambind pentru ce a fost, putin dar
intens, putin dar placut, putin dar plin de farmec.
Te caut cu
mintea dar nu te gasesc pentru ca tu nu vrei sa te gasesc, ceea ce poate tu
consideri greseala nu vreau sa fie un obstacol acum in fata prieteniei nostre, nu
vreau ca totul sa se opreasca aici. Ma simt ca un copil, cu teama incerc sa te
sun si renunt mereu.
Prefer sa
apelez la tastatura ca sa pot spune astea, cred ca sti destul de bine ca acesta
e cel mai simplu mod pentru mine de a-mi spune gandurile.
Inainte sa las
in urma experienta asta vreau sa iti multumesc ca m-ai lasat sa fiu eu, m-ai
lasat ca pentru un timp sa imi uit gandurile si decat sa traiesc si sa savurez
acel moment, m-ai lasat sa ma pierd dar si
sa ma regasesc, m-ai lasat sa simt imbratisarea sincera si sarutul tau cald. Prefer sa nu
detaliez prea mult sentimentele acelui moment pentru a nu fi interpretate gresit de tine existand
probabilitatea ca tu sa te sperii putin.
Mereu imi spui
ca nu sunt nebuna dar stiu ca sunt, stiu ca e ceva
special acolo prin care sunt diferita iar asta ma sperie si de aia gandesc ca
sunt nebuna.
Nu sunt o
persoana rece, sunt calda si iubitoare pentru cine stie sa ma faca sa fiu asa,
stiu sa iubesc, stiu sa traiesc, doar incerc sa par puternica si de gheata. Un lucru
il stiu sigur si sa nu il uiti nici tu, omul ascunde multe iar cand ii e teama
de ceva devine nonconformist si isi ascunde temerile, isi ascunde sinceritatea
si gingasia, ascunde tot de frica sa nu isi bata joc altii de ele. Cine a avut
mult de pierdut in viata se deschide greu datorita temerilor. Nu sunt asa cum
credeti voi doar ca nu mi-ati dat ocazia sa va arat si cealalta parte a mea
care o ascund mereu.
Mi-ai deschis ochii
si mi-ai redat increderea ca inca mai exista persoane speciale in lume, acum
pot astepta sau pot incepe cautarea acelei persoane pentru ca in ochii tai nu
sunt eu cea care se oglindeste.
Ador sa te
ascult vorbind si povestind, ador sa pun mana pe telefon cand suna si sa aud
inca o intamplare de-a ta, nu vreau sa ne pierdem…
Iubesc specialitatea
ta si prietenia noastra, nu vreau sa se opreasca totul aici si asa de brusc. Dar
e doar alegerea ta…
Am trei
variante de raspuns din partea ta dintre care una o sa fie sigur, de data asta
nu exista a patra…tacere, apel sau mesaj…fiecare are cate o semnificatie, eu o
sa astept cateva ore pentru oricare din variante.
Gandeste ca un
nebun, zambeste ca un copil, iubeste ca un parinte!
