Back:)......m'am intors,m'am intors in locul in care candva ii spuneam “acasa” am incetat sa mai folosesc acest cuvant cu mult timp in urma, cand tot ce consideram eu ca e mai frumos pe lume incepuse sa se destrame si nu s'a oprit, a continuat pana nu a mai ramas nimic.....doar o mizerie care se simte dar nu se vede, o mizere ce au creat'o altii
ca sa distruga acea frumusete si acea putere care inconjura casa.....acum frumusetea e doar in exterior, interiorul e de cacat si miroase urat, imi e greu sa mai stau aici,mi se face rau cand stiu ca sunt aici dar …. e locul in care ma simt in siguranta,locul in care ma intorc mereu pentru a prinde putere ca sa merg mai departe....stiu ca aici am primit cea mai mare dezamagire de la viata si mereu cand sunt dezamagita din alte motive ma intorc aici pentru a'mi aminti ca nimic nu se compara cu durerea pe care am avut'o datorita acestui loc.....e liniste, o liniste nebuna, adie vantul, parca ma mangaie si imi spune “bine ai venit acasa copila”...doar el inca mai face asta....mirosul trandafirilor de pe alee te imbata si te duce intr'un loc al visului, te fac sa adormi de frumusetea lor....stiam eu de ce ziceam cand eram copil ca aceasta casa pare a fi una din filmele horror, asa a devenit pentru mine....un film horror si o traire pe care nu mi'o mai doresc....verdele pomilor de peste strada parca incearca sa imi dea speranta sa merg mai departe, sa fiu puternica asa cum am fost pana acum dar stiu ca nu mai pot, nu mai sunt ceea ce am fost, incet am inceput sa fiu un nimic in vietile multora, o trecatoare.......cate o masina tulbura linistea, poate ca nu e momentul sa ma gandesc ca pare doar linistea de inaintea unei furtuni desi asa pare.....pasarile ciripesc, poate si ele incearca sa imi arate ceva, poate incearca sa imi arate ca mereu exista viata si putere......oare am ajuns sa nu mai pot merge mai departe? Oare acesta imi e sfarsitul? Sau acesta este doar inceputul??? mi'e dor de diminetile in care eram toti aici, de trezirea brusca pe care o aveam mereu....imi e dor de tot, imi e dor sa fim toti asa cum obishnuiam sa fim.....se pare ca inca traiesc in trecut si nu mi'am acceptat viata in prezet in care toti suntem plecati, in care fiecare are casa lui si mai vorbim din cand in cand....intr'un timp imi placea asta....acum m'am saturat......incerc sa nu mai imi incep gandurile cu expresia “cum ar fii daca..” pentru ca mereu cand mi'am inceput gandurile in felul asta, ganduri nu prea bune, s'au si intamplat...nu atunci, nu recent dupa, dar s'au intamplat.....acum ce trebuie sa fac? Sa merg mai departe? Nu am pentru cine, nu am cu cine....nu am de ce....pentru ca pana la urma finalul e acelasi pentru toti numai ca e diferit felul.....imi doresc sa fii fost eu in locul celor 3persoane care au plecat dintre noi, ei aveau motive sa mearga mai departe,sa traiasca fiecare secunda si sa se bucure de fiecare moment....nu mai am pentru cine, nu mai am de ce si nimic nu mai imi da speranta, oricat de mult as incerca sa ma ridic singura nu mai pot, mereu ma duc mai jos.....prietenii? hm....e greu si cu ei, nu imi spun sentimentele prea usor, nu imi spun gandurile niciodata...oare asta sa fie greseala mea? Ca tac mereu sau ca nu spun ce gandesc? Ca nu spun ce imi doresc si ce pot sa fac ca sa obtin ce imi doresc? da.....m'a trezit mama din aceasta nebunie....of.....stilul ei care ma streseaza pe mine cateodata:)) oare e ceva care nu ma streseaza?:)) NUUUUU!! usor se lasa seara.....am momente in care imi doresc sa nu ma fi nascut......dar asta sunt eu cu adevarat ?? nu cred:))
