Things

      Traiesc respirand...asteptand momentul decisiv, momentul final care ne trece in nefiinta.....momentul in urma caruia ne transformam intr'o amintire,o lacrima, un zambet sau o tristete.....ultimul lucru pe care as vrea sa il vad inainte sa inchid pentru ultima data ochii e cerul....simt ca am o legatura cu el dar de fapt eu sunt legatura intre el si pamant...eu sunt cea pentru care el exista...noi suntem cei pentru care el este acolo.....simt ca acesta nu este jocul meu, parca traiesc in jocul altei persoane, parca nu e viata mea....locul meu nu e aici......as vrea sa vina o ploaie puternica, sa stau in mijlocul ei, sa inchid ochii si sa imi spuna unde sunt eu, cine sunt eu si care este rolul meu aici.....sa ma trezesc in alt loc, in locul care imi este destinat, sa nu mai fie nevoie sa il caut la infinit.....am nevoie de un semn de la Tine ca sa imi cunosc scopul si sa pot sa il indeplinesc......de ce sunt Aquarius cand puteam sa fiu altceva? De ce sunt fata cand puteam sa fiu baiat? De ce sunt aici cand puteam sa fiu in alte locuri??? poate ca fac parte dintr'un alt loc si poate ca aici imi este scopul, aici am ceva de facut, aici trebuie sa le fiu profesor altora....dar profesorul meu cine este? Eu ii invat pe altii dar pe mine cine ma invata? Am grija de ei dar de mine cine are? Eu? De unde atata putere cat sa am grija si de mine? De unde atata speranta pentru mine? Pentru ei pot face eu ceva dar pentru mine nu....pentru mine poate s'a facut si asa am ajuns aici, asa mi'a fost scris sa ma nasc aici si sa traiesc invatzand de la ceilalti, invatzand ceva ce mereu am sentimentul ca stiu.....sau poate m'am trezit dintr'o cutie si invatz pentru a 2a oara cum e sa simt, cum e sa traiesc si cum e sa lupt.....e greu sa lupti pentru ceilalti cand nu le cunosti gandurile,e greu sa ii invetzi cand nu stii cat pot sa duca, e greu sa le explici cand nu stii cat pot sa inteleaga......sau poate asta cred eu...ca e greu.....poate tot ce se intampla e doar in mintea mea, poate vad eu lucrurile cu alti ochi......m'am nascut sub semnul nesigurantei....nu sunt sigura de nimic, nici macar semnul zodiei mele nu este ceva sigur...oare s'a impiedicat acel om cu ulciorul? Oare intentionat varsa apa? Oare mai ramane apa in ulcior sau o varsa pe toata? Nici macar asta nu este sigur deci...ce sa mai zic de mine? Cand am atatea intrebari fara raspuns, atatea lucruri de neinteles si atatea dorinte neimplinite......eu as vrea ca sa fiu tu dar tu ti'ai dori ca sa fiu eu? Ai accepta sa traiesti o zi in locul meu ca sa vezi cum sunt, ca sa vezi ce simt si cum traiesc? Nu, nu as accepta asta, e o provocare prea mare pentru tine, e prea mult, e prea simplu ca sa intelegi ceva.....simplitatea ma deprima, am nevoie de nebunie, de agitatie, de chestii care par imposibile ca sa traiesc cu adevarat, ca sa simt ca simt ceva, ca sa respir normal in viata mea.....imi e teama de multe dar pusa fata in fata cu momentul,cu lucrul sau cu actiunea de care imi e teama realizez ca e doar o impresie,ca e doar un motiv ca sa nu fac acel lucru....imi doresc sa fiu copil si sa nu stiu nimic, sa traiesc cu gandul ca maine e o alta zi, mine pot sa o iau de la capat...dar maine e doar legatura dintre ieri si azi, maine e doar urmarea greselilor facute azi sau zambetul de care am uitat ieri.....maine traiesc ceea ce fac azi iar azi uit ceea ce am gresit ieri.....a fost o vreme in care traiam fara sa ma doboare nimic,a fost o vreme in care m'am ridicat singura, cu mesaje scrise aiurea, cu citate si cu cuvinte luate de prin carti si am reusit....acum de ce nu mai fac asta?renunt asa usor? Cred ca nu,cred ca e cazul sa ma trezesc din vis si sa pornesc ca o fantoma in lumea asta aratandu'le doar degetul mijlociu celor care sperau ca voi ramane asa,celor care nu au avut incredere in mine si celor care se bucurau de suferintele mele, e cazul sa fiu eu, doar eu cu mine si atat.....dar cate sanse ai in viata...una, doua sau trei?? de fapt nu avem nici una, de fapt doar noi traim despre ideea ca sansele sau terminat sau ca cineva ne da sanse la viata....am vazut moartea de multe ori dar cred ca nu a fost momentul desi imi doream sa fiu eu cea care inchide ochii pentru eternitate. Nu am pacalit moartea,doar nu era cazul meu, nu era momentul sa fac asta, lasam treburi neterminate si multe intrebari in jurul meu....renuntz, spun pas si merg mai departe.....