Blestemul

             Am ramas blocata in locul asta sinistru si plin de semene de intrebare ale caror raspunsuri sunt pierdute in intunericul noptii ce s’a lasat asupra vietii.Frecventele receptionate sunt unele puternice iar energia e foarte violenta nu stiu cum inima inca mai rezista, parca se zbate pentru mine, nu se lasa zdrobita de toate fulgerele primite, imi spune sa merg mai departe, sa continui sa pasesc in aceste abisuri,face o conexiune cu propriu’mi suflet pentru a ajunge la gandurile mele pierdute in bezna ce ma inconjoara....m’am pierdut de tot si nu ma mai gasesc....descopar absenta mea din aceasta nemiloasa omenire...

                Sunt 3 elemente care il formeaza pe al 4-lea: inima, gandurile si sufletul ma alcatuiesc pe mine, pe mine ca om....eu fizic, sunt un nimeni lasat in urma; fara elementele mele sunt doar o umbra .....

                Respect!             

My Eyes

                Si nimeni nu stie cat de greu este sa privesti lumea in ochi si sa simti ce au simtit ei sau ce o sa simta, sa le simti pana si cea mai mica bataie de inima, cel mai ascuns sentiment al lor....e greu sa realizezi ca cei care ti se par puternici de fapt sunt plini de teama, ei sunt intr’o lupta continua cu mintea si cu sufletul lor....e atat de greu sa uiti de sentimentele tale si sa traiesti cu sentimentele oamenilor din jurul tau..e greu sa iti dai seama ca unora le e teama de tine desi tu esti un om pasnic, e greu sa vezi dincolo de aparente.....oare cum e sa traiesc si sa am numai sentimenetele mele, numai traieile mele? Cum este sa fi un om normal? Curiozitatea poate distruge singurul element care te face diferit de ceilalti, singurul lucru de care tu ai putea sa te bucuri iar ceilalti nu, ar putea disparea daca nu esti in stare sa il pastrezi ca pe ceva sacru in interiorul tau. Ascunde’l dar si arata’l, toate au liminte inclusiv asta, bucura’i pe cei apropiati si lasa’i sa plece pe cei speriati. Zambeste’le celor deschisi dar nu ii uri pe cei inchisi pentru ca si ei se vor deschide, si ei vor ajunge sa vada alta realitate si vor privi inapoi sau poate vor privi inainte..... si ce daca nu crezi? Nu e nevoie sa crezi tu, e nevoie sa stiu eu ca e o usa deschisa in mintea ta si eu imi fac loc sa intru, e nevoie sa simt ca iti e teama pentru ca imi place sa vad asta, e nevoie sa te stiu sigur pe tine ca sa ma hranesc eu, am nevoie de imaginatie ca sa ma pot desfasura, nu am nevoie de secrete ca sa te accept pentru ca am eu destule.....te sperie gandul ca pot face asta? Dar sunt inofensiva si nu fac rau nimanui sau poate numai mie.... tu? Esti doar ceva ce am nevoie ca sa pot merge eu mai departe dar nu te calc in picioare, am nevoie de energia ta dar nu o iau pe toata pentru ca nu vreau sa te schimbi. Esti langa mine? Inseamna ca te’am acceptat, inseamna ca esti ceva pentru mine, ceva ce altii nu au vrut sa fie sau poate ca nu am vrut eu ca ei sa fie ceva pentru mine. Imi esti prieten? Cu atat mai bine, esti diferit de mine si asta ma face sa ma mentin, prin asta mentin balansul dintre mintea si sufletul meu. Si de ce multi nu au puterea sa ma priveasca in ochi in timp ce tu faci asta mereu cand ne vedem? Pentru ca tu esti puternic iar ei nu sunt, pentru ca ei se ascund si par ceea ce nu sunt, pentru ca le e teama de ceea ce vad atunci cand privesc.....nu’mi place sa ma uit la cum arati, imi place sa ma pierd in ochii tai senini si in acelasi timp plini de nori sub care se ascunde soarele.....stiu ca am puterea de a merge mai departe, stiu ca inca am capul pe umeri si mai stiu ca pot sa il si folosesc desi multi nu se asteapta la asta, nu ma ascund, doar ma pastrez pentru ce va urma.....scriu? da, pentru ca imi place, imi place sa ii induc in eroare pe multi.....imi place ca sunt putini cei care stiu despre ce scriu cu adevarat, fiecare povestioara e ceva mai mult decat e scris....poate ca nu scriu despre mine cea de acum, nu scriu despre mine cea de atunci si poate ca nu scriu nici despre mine cea care voi fi...... Dar despre cine scriu? Multi spun ca le place dar nu inteleg, putini zic sa scriu altfel ca e prea greu de citit dar a zis cineva care e secretul de aici? Si’a dat cineva seama de toate astea? Neahhh......sunt sigura ca incercati sa vedeti, incercati sa cititi si va puneti intrebari sau poate mi le puneti chiar mie dar secretul nu e la mine, secretul este la voi....in loc sa cautati informatii pentru a ma cunoaste pe mine de ce nu va cunoasteti pe voi mai intai? De ce nu stati pentru un minut sa va intrebati “cine sunt eu?”? eu stiu cine sunteti voi pentru mine,stiu ce ati fost si stiu ce o sa fiti dar voi, stiti cine sunteti voi? Stiti care va este puterea interioara? Visez si vorbesc mult, de ce? Pentru ca nu vreau sa fiu o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare, pentru ca nu vreau sa raman fara cuvinte in fata lucrurilor care conteaza, imi place sa vorbesc despre ceea ce sunt pentru  a va vedea reactia, pentru a invatza despre mine de la voi.....nu ma credeti cand spun ca citesc mult pentru ca nu va imaginati ca eu sa fiu diferita de ceea ce par, nu’mi place sa privesc aiurea la tv, nu’mi place sa’mi pierd timpul pe net....vreau sa ma documentez, vreau sa cunosc lucruril pe care voi inca nu le cunoasteti...decat sa vad un film mai bine citesc o carte pentru a’mi pune mintea sa munceasca, o las sa isi imagineze ea ceea ce e scris, nu sa vad ceea ce si’a imaginat altul, poate ca eu vad lucrurile diferit, poate ca eu inteleg si primesc un altfel de mesaj fata de cel care l’a primit el.....lasati gandurile sa lucreze, lasati imaginatia sa se dezvolte, invatati sa vedeti altfel lucrurile, nu copiati de la altii, doar inspirati’va lucrati singuri pentru voi pentru ca fiecare e unic in felul lui, lasati sa se vada ca sunteti unici nu deveniti ceea ce sunt altii.......  “Subconstientul lucreaza dupa legea credintei. Faci orice crezi cu adevarat ca vei face. Crede si se va intampla!” Aveti incredere in voi si in puterile voastre!

                Respect!

Amintirea

          Sa zicem ca m’am intors dupa putine incercari esuate...tot ce conteaza e ca dupa toate aceste incercari de a ma regasi mi’am regasit copilaria, amintirile placute si prietenii pe care i’am lasat in urma acum 10 ani....da, anul acesta s’au facut 10 ani de cand am pornit  singura pe drumul vietii...neavand  aproape prietenii, familia fiind departe....si totusi atunci am reusit  sa ma pun pe picioare fara ei, eram mica si imi era greu sa recunosc ca le simteam lipsa asa ca toate amintirile cu ei le’am pastrat  vii in mintea mea, cele mai mici detalii le stiu si acum...mi’au fost prieteni si acum sunt cunoscuti dar ii iubesc si acum asa cum ii iubeam si atunci,asa cum iubeam toate prostiile pe care le faceam impreuna. Totul este despre o persoana care a insemnat mult pentru mine atunci, inseamna si acum dupa atatia ani si o sa fie in continuare in mintea si inima mea... 15-12-2001  ziua lui...nu stiu daca am apucat sa ii urez ceva personal dar stiu ca am facut’o intr’un caietel si am facut’o multi ani dupa....am pierdut caietelul, nu mai puteam sa notez dar in fiecare  an imi aminteam ca e ziua lui si speram ca vreodata o sa mai apuc sa ii spun personal “la multi ani!”. Si toate astea au fost pentru ca si el a plecat, a plecat mai departe ca mine si s’a rupt legatura prieteniei... imi aminteam cu drag  zilele petrecute la mine la poarta ascultand mafia desi aveam 8-9 ani,pauzele de la scoala in care eram alergata cu pistoale cu bile care dureau ingrozitor,orele vorbite dimineata la telefon si stiu ca mereu alergam sa raspund, cazaturile pe care le luam uneori ca eram o impiedicata.... toate astea inca le mai retraiesc  si imi amintesc de ele cu zambetul pe buze si sper ca macar o data sa mai fim aceeasi trupa si  sa radem de tot ce faceam atunci... m’a ajutat mult  sa stiu ca il am ca prieten, m’a ajutat mult speranta ca nu o sa ne uitam copilaria, m’a ajutat mult gandul ca uneori o sa ne intoarcem in trecut si o sa zambim pt cele intamplate... dedic  aceste cuvinte lui pentru ca e singurul cu care nu am vorbit, singurul pe care nu l’am vazut ani de zile, singurul cu care nu am nici macar o poza la care sa privesc.... reintalnindu’l acum 4 ani sau poate am mult am realizat ca nu mai e acelasi, am vazut schimbare in ochii lui, am vazut ca ceva se intampla...a fost o reintalnire  trista dar si funny  pt ca eu tot cu rolele eram, el trecea pe strada, avea un tricou rosu daca imi aduc eu bine aminte si eu ma uitam spre el incercand sa imi dau seama daca el e sau nu pt ca nu il recunoasteam, el a fost....a reusit  sa se intoarca inapoi la noi pt un timp, a venit sa vada locul pe care l’a parasit....si a plecat....de atunci nu am mai auzit nimic de el, nu mai stiam nimic, nu il mai vazusem deloc....in fiecare an de ziua lui il cautam pe retelele de socializare pentru a’i spune “la multi ani!” dar nu l’am mai gasit..... si totusi in ultimele 2 saptamani ma gandeam intens la el, chiar am povestit unor prieteni acum 2 zile o parte din copilarie.... nu gaseam nici o solutie pentru a’l revedea, nu gaseam nici macar un mic amanunt de care sa ma leg ca sa ajung la el....mi’am zis ca lumea e mica si o sa dau de el pana la urma  si chiar am reusit.....am ramas placut surprinsa cand  l’am vazut in poze....era el, matur  nu mi’l imaginasem niciodata asa...a trecut timpul peste noi....am crezut ca m’a uitat, am crezut ca a uitat tot dar m’am inselat.....este acelasi nebun care era inainte, este altfel fata de cum era cand l’am vazut ultima oara, vreau sa cred ca acum e mai bine decat atunci...imi place cine a devenit, imi place cine este el acum, il stiam ambitios si ma asteptam sa lupte pt ceea ce ii place si pentru ceea ce isi doreste si asta a facut. Cred ca a fost surprins cand i’am zis ca mai tin minte ziua lui de nastere, probabil nici nu m’a crezut.....dar important e ca am reusit sa vorbesc cu el, imi era dor de el, de zambetul lui unic si de discutiile noastre interminabile...faptul ca am vorbit cu el ma face sa ma simt mai implinita, sa stiu ca atunci eram ambitioasa si stiu ca ei au avut un rol foarte mare in viata mea, fara sa stie mi’au transmis mereu un mesaj pe care l’am pastrat in suflet mereu..AZI AM FOST FERICITA!  desi ziua a avut un inceput tragic pt mine se pare ca am reusit sa zambesc sau mai bine zis am resusit sa fiu fericita pana la urma. Iti multumesc ca mi’ai fost prieten, iti multumesc ca ai aparut fara sa anunti si iti multumesc ca m’ai facut sa zambesc cand credeam ca nu o sa mai reusesc. Mi’ai dat putina putere, m’ai incurajat fara sa stii si am vazut ca inca iti amintesti si tu......