Amintirea

          Sa zicem ca m’am intors dupa putine incercari esuate...tot ce conteaza e ca dupa toate aceste incercari de a ma regasi mi’am regasit copilaria, amintirile placute si prietenii pe care i’am lasat in urma acum 10 ani....da, anul acesta s’au facut 10 ani de cand am pornit  singura pe drumul vietii...neavand  aproape prietenii, familia fiind departe....si totusi atunci am reusit  sa ma pun pe picioare fara ei, eram mica si imi era greu sa recunosc ca le simteam lipsa asa ca toate amintirile cu ei le’am pastrat  vii in mintea mea, cele mai mici detalii le stiu si acum...mi’au fost prieteni si acum sunt cunoscuti dar ii iubesc si acum asa cum ii iubeam si atunci,asa cum iubeam toate prostiile pe care le faceam impreuna. Totul este despre o persoana care a insemnat mult pentru mine atunci, inseamna si acum dupa atatia ani si o sa fie in continuare in mintea si inima mea... 15-12-2001  ziua lui...nu stiu daca am apucat sa ii urez ceva personal dar stiu ca am facut’o intr’un caietel si am facut’o multi ani dupa....am pierdut caietelul, nu mai puteam sa notez dar in fiecare  an imi aminteam ca e ziua lui si speram ca vreodata o sa mai apuc sa ii spun personal “la multi ani!”. Si toate astea au fost pentru ca si el a plecat, a plecat mai departe ca mine si s’a rupt legatura prieteniei... imi aminteam cu drag  zilele petrecute la mine la poarta ascultand mafia desi aveam 8-9 ani,pauzele de la scoala in care eram alergata cu pistoale cu bile care dureau ingrozitor,orele vorbite dimineata la telefon si stiu ca mereu alergam sa raspund, cazaturile pe care le luam uneori ca eram o impiedicata.... toate astea inca le mai retraiesc  si imi amintesc de ele cu zambetul pe buze si sper ca macar o data sa mai fim aceeasi trupa si  sa radem de tot ce faceam atunci... m’a ajutat mult  sa stiu ca il am ca prieten, m’a ajutat mult speranta ca nu o sa ne uitam copilaria, m’a ajutat mult gandul ca uneori o sa ne intoarcem in trecut si o sa zambim pt cele intamplate... dedic  aceste cuvinte lui pentru ca e singurul cu care nu am vorbit, singurul pe care nu l’am vazut ani de zile, singurul cu care nu am nici macar o poza la care sa privesc.... reintalnindu’l acum 4 ani sau poate am mult am realizat ca nu mai e acelasi, am vazut schimbare in ochii lui, am vazut ca ceva se intampla...a fost o reintalnire  trista dar si funny  pt ca eu tot cu rolele eram, el trecea pe strada, avea un tricou rosu daca imi aduc eu bine aminte si eu ma uitam spre el incercand sa imi dau seama daca el e sau nu pt ca nu il recunoasteam, el a fost....a reusit  sa se intoarca inapoi la noi pt un timp, a venit sa vada locul pe care l’a parasit....si a plecat....de atunci nu am mai auzit nimic de el, nu mai stiam nimic, nu il mai vazusem deloc....in fiecare an de ziua lui il cautam pe retelele de socializare pentru a’i spune “la multi ani!” dar nu l’am mai gasit..... si totusi in ultimele 2 saptamani ma gandeam intens la el, chiar am povestit unor prieteni acum 2 zile o parte din copilarie.... nu gaseam nici o solutie pentru a’l revedea, nu gaseam nici macar un mic amanunt de care sa ma leg ca sa ajung la el....mi’am zis ca lumea e mica si o sa dau de el pana la urma  si chiar am reusit.....am ramas placut surprinsa cand  l’am vazut in poze....era el, matur  nu mi’l imaginasem niciodata asa...a trecut timpul peste noi....am crezut ca m’a uitat, am crezut ca a uitat tot dar m’am inselat.....este acelasi nebun care era inainte, este altfel fata de cum era cand l’am vazut ultima oara, vreau sa cred ca acum e mai bine decat atunci...imi place cine a devenit, imi place cine este el acum, il stiam ambitios si ma asteptam sa lupte pt ceea ce ii place si pentru ceea ce isi doreste si asta a facut. Cred ca a fost surprins cand i’am zis ca mai tin minte ziua lui de nastere, probabil nici nu m’a crezut.....dar important e ca am reusit sa vorbesc cu el, imi era dor de el, de zambetul lui unic si de discutiile noastre interminabile...faptul ca am vorbit cu el ma face sa ma simt mai implinita, sa stiu ca atunci eram ambitioasa si stiu ca ei au avut un rol foarte mare in viata mea, fara sa stie mi’au transmis mereu un mesaj pe care l’am pastrat in suflet mereu..AZI AM FOST FERICITA!  desi ziua a avut un inceput tragic pt mine se pare ca am reusit sa zambesc sau mai bine zis am resusit sa fiu fericita pana la urma. Iti multumesc ca mi’ai fost prieten, iti multumesc ca ai aparut fara sa anunti si iti multumesc ca m’ai facut sa zambesc cand credeam ca nu o sa mai reusesc. Mi’ai dat putina putere, m’ai incurajat fara sa stii si am vazut ca inca iti amintesti si tu......