PRIVESTE CERUL

Magie

                Traindu-mi viata care nu inteleg de ce mi-a fost data incep sa ma confrunt cu gandurile si cu sufletul care nu imi dau voie sa fac lucrurile dupa placul lor.

          Cu teama ai spus ca o sa te indrgostesti de mine dar uite ca eu sunt cea care e cu gandul mereu la tine, stiu ca nu e bine tocmai de asta tu inca nu ai aflat. Nu ma gandeam vreodata ca o sa se ajunga aici…

          Te iubesc ca prieten, incerc sa te simt si sa imi aduc mereu zambetul pe buze cand te am in minte. E prea tarziu pentru mine asa ca ma bucur pentru tine.

          Desi nu parea, pentru mine a fost ceva magic, parca o vraja a fost aruncata asupra noastra in momentul ala. Nu am mai gandit, m-am lasat purtata de adierea vantului, de frunzele care fosneau si de instinctul pe care il aveam. De mult voiam sa fac asta,de mult voiam sa ma las atrasa in jocul care oricum era pierdut de la bun inceput.

          Citesti? Crezi ca esti tu? Da, aminteste-ti cum a fost si o sa sti sigur ca tu esti acela! Pastrez secretul nostru in suflet si merg inainte zambind pentru ce a fost, putin dar intens, putin dar placut, putin dar plin de farmec.

          Te caut cu mintea dar nu te gasesc pentru ca tu nu vrei sa te gasesc, ceea ce poate tu consideri greseala nu vreau sa fie un obstacol acum in fata prieteniei nostre, nu vreau ca totul sa se opreasca aici. Ma simt ca un copil, cu teama incerc sa te sun si renunt mereu.

          Prefer sa apelez la tastatura ca sa pot spune astea, cred ca sti destul de bine ca acesta e cel mai simplu mod pentru mine de a-mi spune gandurile.

          Inainte sa las in urma experienta asta vreau sa iti multumesc ca m-ai lasat sa fiu eu, m-ai lasat ca pentru un timp sa imi uit gandurile si decat sa traiesc si sa savurez acel moment, m-ai lasat sa ma pierd dar  si sa ma regasesc, m-ai lasat sa simt imbratisarea  sincera si sarutul tau cald. Prefer sa nu detaliez prea mult sentimentele acelui moment pentru  a nu fi interpretate gresit de tine existand probabilitatea ca tu sa te sperii putin.

          Mereu imi spui ca  nu sunt  nebuna dar stiu ca sunt, stiu ca e ceva special acolo prin care sunt diferita iar asta ma sperie si de aia gandesc ca sunt nebuna.

          Nu sunt o persoana rece, sunt calda si iubitoare pentru cine stie sa ma faca sa fiu asa, stiu sa iubesc, stiu sa traiesc, doar incerc sa par puternica si de gheata. Un lucru il stiu sigur si sa nu il uiti nici tu, omul ascunde multe iar cand ii e teama de ceva devine nonconformist si isi ascunde temerile, isi ascunde sinceritatea si gingasia, ascunde tot de frica sa nu isi bata joc altii de ele. Cine a avut mult de pierdut in viata se deschide greu datorita temerilor. Nu sunt asa cum credeti voi doar ca nu mi-ati dat ocazia sa va arat si cealalta parte a mea care o ascund mereu.

          Mi-ai deschis ochii si mi-ai redat increderea ca inca mai exista persoane speciale in lume, acum pot astepta sau pot incepe cautarea acelei persoane pentru ca in ochii tai nu sunt eu cea care se oglindeste.

          Ador sa te ascult vorbind si povestind, ador sa pun mana pe telefon cand suna si sa aud inca o intamplare de-a ta, nu vreau sa ne pierdem…

          Iubesc specialitatea ta si prietenia noastra, nu vreau sa se opreasca totul aici si asa de brusc. Dar e doar alegerea ta…

          Am trei variante de raspuns din partea ta dintre care una o sa fie sigur, de data asta nu exista a patra…tacere, apel sau mesaj…fiecare are cate o semnificatie, eu o sa astept cateva ore pentru oricare din variante.

          Gandeste ca un nebun, zambeste ca un copil, iubeste ca un parinte!

unknown

          Tigari afurisite, de cand incerc sa scap de voi si nu reusesc...

          Ajungand acasa la orele diminetii realizez ca mi-au ramas intiparite in minte unele lucruri legate de tine, cam asta se intampla mereu cand te vad dar acum e ceva mai mult.

          Noiembrie a fost ultima luna in care reusit sa imi pun gandurile intr-un text iar acum incerc sa mai fac inca o data si sper sa imi reuseasca.

          Intre timp am inceput un an nou pe care il simt foarte diferit de cei precedenti...nu mai am acele “momente de visare” in care ma joc cu imaginatia in urma carora reusesc sa arunc niste cuvinte pe o coala alba. Am multe ganduri ale caror rezolvare nu le gasesc, multe temeri de care inca sunt dependenta, multi oameni care cer sa fie aproape si nu ii pot pastra, multi prieteni care pleaca si uita sa se intoarca, multe sentimente ale caror lipsa o simt.

          Nu imi dau seama cum ai aparut dar stiu ca inca imi esti un necunoscut, un necunoscut care m-a surprins arucandu-mi cateva ganduri ale lui, cateva sentimente nestiute sau poate stiute de multi altii. De unde nevoia de a discuta cu mine? De unde sinceritatea pe care o detii? De unde increderea in mine? Poti sa citesti, poti sa nu citesti, poti sa iti dai seama ca tu esti sau poti sa nu.

          M-ai facut sa imi amintesc de mine si de cum am fost, de incercarile de a uita si de a merge inainte cu capul sus. Inca nu pot face asta pentru ca nu ma simt implinita, inca simt golul care trebuie inlocuit.

          Tristetea e o boala care ne macina si care se joaca cu noi, ne face sa uitam cine si cum suntem, ne face sa lasam totul pentru nimic si sa uitam zambetul de care multi ar dori sa se bucure.

          Nu dau cartile pe fata pentru nimeni, le pastrez in mana pentru ca din toate cele 4 carti decat una e diferita, tu esti cel care alege, tu esti cel care decide diferenta sau egalitatea fata de ceilalti.

          Vorbele din exterior nu au fost unele placute dar imi place sa traiesc totul pe pielea mea, sa simt eu ca sunt indepartata, mintita sau uitata.

          Sunt neplacuta si nesociabila dar tu te-ai apropiat putin, sunt un om direct si simplu si nu zambesc oricui.

          Se pare ca am uitat sa imi exprim sentimentele, un pas mare pentru mine a fost sa imi impun sa-mi pastrez lacrimile pentru momente vesele nu sa le irosesc pentru ceea ce a trecut si am reusit numai sa le pastrez, inca nu am gasit momentele pline de fericire in urma carora sa pot lacrima de bucurie.

          Multe incaperi din viata mea s-au inchis, multe usi au fost incuiate si nu vreau sau nu pot sa gasesc cheile potrivite pentru a le deschide iar. Doar de un lucru sunt sigura acum, inca nu sunt ceea ce imi doresc, inca nu sunt unde imi doresc dar mereu incerc sa lupt pentru ceea ce sufletu-mi cere.

          Cuvinte scrise aiurea, vorbe aruncate fara rost te pun pe ganduri sau iti plac? Zambesc pentru ca sunt constienta ca daca realizezi ca tu esti cel mentionat aici eu nu o sa stiu niciodata reactia sau gandul care apare in mintea ta.

          Imi e dor sa stiu ca cineva zambeste pentru mine....