Blestemul

             Am ramas blocata in locul asta sinistru si plin de semene de intrebare ale caror raspunsuri sunt pierdute in intunericul noptii ce s’a lasat asupra vietii.Frecventele receptionate sunt unele puternice iar energia e foarte violenta nu stiu cum inima inca mai rezista, parca se zbate pentru mine, nu se lasa zdrobita de toate fulgerele primite, imi spune sa merg mai departe, sa continui sa pasesc in aceste abisuri,face o conexiune cu propriu’mi suflet pentru a ajunge la gandurile mele pierdute in bezna ce ma inconjoara....m’am pierdut de tot si nu ma mai gasesc....descopar absenta mea din aceasta nemiloasa omenire...

                Sunt 3 elemente care il formeaza pe al 4-lea: inima, gandurile si sufletul ma alcatuiesc pe mine, pe mine ca om....eu fizic, sunt un nimeni lasat in urma; fara elementele mele sunt doar o umbra .....

                Respect!             

My Eyes

                Si nimeni nu stie cat de greu este sa privesti lumea in ochi si sa simti ce au simtit ei sau ce o sa simta, sa le simti pana si cea mai mica bataie de inima, cel mai ascuns sentiment al lor....e greu sa realizezi ca cei care ti se par puternici de fapt sunt plini de teama, ei sunt intr’o lupta continua cu mintea si cu sufletul lor....e atat de greu sa uiti de sentimentele tale si sa traiesti cu sentimentele oamenilor din jurul tau..e greu sa iti dai seama ca unora le e teama de tine desi tu esti un om pasnic, e greu sa vezi dincolo de aparente.....oare cum e sa traiesc si sa am numai sentimenetele mele, numai traieile mele? Cum este sa fi un om normal? Curiozitatea poate distruge singurul element care te face diferit de ceilalti, singurul lucru de care tu ai putea sa te bucuri iar ceilalti nu, ar putea disparea daca nu esti in stare sa il pastrezi ca pe ceva sacru in interiorul tau. Ascunde’l dar si arata’l, toate au liminte inclusiv asta, bucura’i pe cei apropiati si lasa’i sa plece pe cei speriati. Zambeste’le celor deschisi dar nu ii uri pe cei inchisi pentru ca si ei se vor deschide, si ei vor ajunge sa vada alta realitate si vor privi inapoi sau poate vor privi inainte..... si ce daca nu crezi? Nu e nevoie sa crezi tu, e nevoie sa stiu eu ca e o usa deschisa in mintea ta si eu imi fac loc sa intru, e nevoie sa simt ca iti e teama pentru ca imi place sa vad asta, e nevoie sa te stiu sigur pe tine ca sa ma hranesc eu, am nevoie de imaginatie ca sa ma pot desfasura, nu am nevoie de secrete ca sa te accept pentru ca am eu destule.....te sperie gandul ca pot face asta? Dar sunt inofensiva si nu fac rau nimanui sau poate numai mie.... tu? Esti doar ceva ce am nevoie ca sa pot merge eu mai departe dar nu te calc in picioare, am nevoie de energia ta dar nu o iau pe toata pentru ca nu vreau sa te schimbi. Esti langa mine? Inseamna ca te’am acceptat, inseamna ca esti ceva pentru mine, ceva ce altii nu au vrut sa fie sau poate ca nu am vrut eu ca ei sa fie ceva pentru mine. Imi esti prieten? Cu atat mai bine, esti diferit de mine si asta ma face sa ma mentin, prin asta mentin balansul dintre mintea si sufletul meu. Si de ce multi nu au puterea sa ma priveasca in ochi in timp ce tu faci asta mereu cand ne vedem? Pentru ca tu esti puternic iar ei nu sunt, pentru ca ei se ascund si par ceea ce nu sunt, pentru ca le e teama de ceea ce vad atunci cand privesc.....nu’mi place sa ma uit la cum arati, imi place sa ma pierd in ochii tai senini si in acelasi timp plini de nori sub care se ascunde soarele.....stiu ca am puterea de a merge mai departe, stiu ca inca am capul pe umeri si mai stiu ca pot sa il si folosesc desi multi nu se asteapta la asta, nu ma ascund, doar ma pastrez pentru ce va urma.....scriu? da, pentru ca imi place, imi place sa ii induc in eroare pe multi.....imi place ca sunt putini cei care stiu despre ce scriu cu adevarat, fiecare povestioara e ceva mai mult decat e scris....poate ca nu scriu despre mine cea de acum, nu scriu despre mine cea de atunci si poate ca nu scriu nici despre mine cea care voi fi...... Dar despre cine scriu? Multi spun ca le place dar nu inteleg, putini zic sa scriu altfel ca e prea greu de citit dar a zis cineva care e secretul de aici? Si’a dat cineva seama de toate astea? Neahhh......sunt sigura ca incercati sa vedeti, incercati sa cititi si va puneti intrebari sau poate mi le puneti chiar mie dar secretul nu e la mine, secretul este la voi....in loc sa cautati informatii pentru a ma cunoaste pe mine de ce nu va cunoasteti pe voi mai intai? De ce nu stati pentru un minut sa va intrebati “cine sunt eu?”? eu stiu cine sunteti voi pentru mine,stiu ce ati fost si stiu ce o sa fiti dar voi, stiti cine sunteti voi? Stiti care va este puterea interioara? Visez si vorbesc mult, de ce? Pentru ca nu vreau sa fiu o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare, pentru ca nu vreau sa raman fara cuvinte in fata lucrurilor care conteaza, imi place sa vorbesc despre ceea ce sunt pentru  a va vedea reactia, pentru a invatza despre mine de la voi.....nu ma credeti cand spun ca citesc mult pentru ca nu va imaginati ca eu sa fiu diferita de ceea ce par, nu’mi place sa privesc aiurea la tv, nu’mi place sa’mi pierd timpul pe net....vreau sa ma documentez, vreau sa cunosc lucruril pe care voi inca nu le cunoasteti...decat sa vad un film mai bine citesc o carte pentru a’mi pune mintea sa munceasca, o las sa isi imagineze ea ceea ce e scris, nu sa vad ceea ce si’a imaginat altul, poate ca eu vad lucrurile diferit, poate ca eu inteleg si primesc un altfel de mesaj fata de cel care l’a primit el.....lasati gandurile sa lucreze, lasati imaginatia sa se dezvolte, invatati sa vedeti altfel lucrurile, nu copiati de la altii, doar inspirati’va lucrati singuri pentru voi pentru ca fiecare e unic in felul lui, lasati sa se vada ca sunteti unici nu deveniti ceea ce sunt altii.......  “Subconstientul lucreaza dupa legea credintei. Faci orice crezi cu adevarat ca vei face. Crede si se va intampla!” Aveti incredere in voi si in puterile voastre!

                Respect!

Amintirea

          Sa zicem ca m’am intors dupa putine incercari esuate...tot ce conteaza e ca dupa toate aceste incercari de a ma regasi mi’am regasit copilaria, amintirile placute si prietenii pe care i’am lasat in urma acum 10 ani....da, anul acesta s’au facut 10 ani de cand am pornit  singura pe drumul vietii...neavand  aproape prietenii, familia fiind departe....si totusi atunci am reusit  sa ma pun pe picioare fara ei, eram mica si imi era greu sa recunosc ca le simteam lipsa asa ca toate amintirile cu ei le’am pastrat  vii in mintea mea, cele mai mici detalii le stiu si acum...mi’au fost prieteni si acum sunt cunoscuti dar ii iubesc si acum asa cum ii iubeam si atunci,asa cum iubeam toate prostiile pe care le faceam impreuna. Totul este despre o persoana care a insemnat mult pentru mine atunci, inseamna si acum dupa atatia ani si o sa fie in continuare in mintea si inima mea... 15-12-2001  ziua lui...nu stiu daca am apucat sa ii urez ceva personal dar stiu ca am facut’o intr’un caietel si am facut’o multi ani dupa....am pierdut caietelul, nu mai puteam sa notez dar in fiecare  an imi aminteam ca e ziua lui si speram ca vreodata o sa mai apuc sa ii spun personal “la multi ani!”. Si toate astea au fost pentru ca si el a plecat, a plecat mai departe ca mine si s’a rupt legatura prieteniei... imi aminteam cu drag  zilele petrecute la mine la poarta ascultand mafia desi aveam 8-9 ani,pauzele de la scoala in care eram alergata cu pistoale cu bile care dureau ingrozitor,orele vorbite dimineata la telefon si stiu ca mereu alergam sa raspund, cazaturile pe care le luam uneori ca eram o impiedicata.... toate astea inca le mai retraiesc  si imi amintesc de ele cu zambetul pe buze si sper ca macar o data sa mai fim aceeasi trupa si  sa radem de tot ce faceam atunci... m’a ajutat mult  sa stiu ca il am ca prieten, m’a ajutat mult speranta ca nu o sa ne uitam copilaria, m’a ajutat mult gandul ca uneori o sa ne intoarcem in trecut si o sa zambim pt cele intamplate... dedic  aceste cuvinte lui pentru ca e singurul cu care nu am vorbit, singurul pe care nu l’am vazut ani de zile, singurul cu care nu am nici macar o poza la care sa privesc.... reintalnindu’l acum 4 ani sau poate am mult am realizat ca nu mai e acelasi, am vazut schimbare in ochii lui, am vazut ca ceva se intampla...a fost o reintalnire  trista dar si funny  pt ca eu tot cu rolele eram, el trecea pe strada, avea un tricou rosu daca imi aduc eu bine aminte si eu ma uitam spre el incercand sa imi dau seama daca el e sau nu pt ca nu il recunoasteam, el a fost....a reusit  sa se intoarca inapoi la noi pt un timp, a venit sa vada locul pe care l’a parasit....si a plecat....de atunci nu am mai auzit nimic de el, nu mai stiam nimic, nu il mai vazusem deloc....in fiecare an de ziua lui il cautam pe retelele de socializare pentru a’i spune “la multi ani!” dar nu l’am mai gasit..... si totusi in ultimele 2 saptamani ma gandeam intens la el, chiar am povestit unor prieteni acum 2 zile o parte din copilarie.... nu gaseam nici o solutie pentru a’l revedea, nu gaseam nici macar un mic amanunt de care sa ma leg ca sa ajung la el....mi’am zis ca lumea e mica si o sa dau de el pana la urma  si chiar am reusit.....am ramas placut surprinsa cand  l’am vazut in poze....era el, matur  nu mi’l imaginasem niciodata asa...a trecut timpul peste noi....am crezut ca m’a uitat, am crezut ca a uitat tot dar m’am inselat.....este acelasi nebun care era inainte, este altfel fata de cum era cand l’am vazut ultima oara, vreau sa cred ca acum e mai bine decat atunci...imi place cine a devenit, imi place cine este el acum, il stiam ambitios si ma asteptam sa lupte pt ceea ce ii place si pentru ceea ce isi doreste si asta a facut. Cred ca a fost surprins cand i’am zis ca mai tin minte ziua lui de nastere, probabil nici nu m’a crezut.....dar important e ca am reusit sa vorbesc cu el, imi era dor de el, de zambetul lui unic si de discutiile noastre interminabile...faptul ca am vorbit cu el ma face sa ma simt mai implinita, sa stiu ca atunci eram ambitioasa si stiu ca ei au avut un rol foarte mare in viata mea, fara sa stie mi’au transmis mereu un mesaj pe care l’am pastrat in suflet mereu..AZI AM FOST FERICITA!  desi ziua a avut un inceput tragic pt mine se pare ca am reusit sa zambesc sau mai bine zis am resusit sa fiu fericita pana la urma. Iti multumesc ca mi’ai fost prieten, iti multumesc ca ai aparut fara sa anunti si iti multumesc ca m’ai facut sa zambesc cand credeam ca nu o sa mai reusesc. Mi’ai dat putina putere, m’ai incurajat fara sa stii si am vazut ca inca iti amintesti si tu......

Fuckin' "sweet home"

   Back:)......m'am intors,m'am intors in locul in care candva ii spuneam “acasa” am incetat sa mai folosesc acest cuvant cu mult timp in urma, cand tot ce consideram eu ca e mai frumos pe lume incepuse sa se destrame si nu s'a oprit, a continuat pana nu a mai ramas nimic.....doar o mizerie care se simte dar nu se vede, o mizere ce au creat'o altii

ca sa distruga acea frumusete si acea putere care inconjura casa.....acum frumusetea e doar in exterior, interiorul e de cacat si miroase urat, imi e greu sa mai stau aici,mi se face rau cand stiu ca sunt aici dar …. e locul in care ma simt in siguranta,locul in care ma intorc mereu pentru a prinde putere ca sa merg mai departe....stiu ca aici am primit cea mai mare dezamagire de la viata si mereu cand sunt dezamagita din alte motive ma intorc aici pentru a'mi aminti ca nimic nu se compara cu durerea pe care am avut'o datorita acestui loc.....e liniste, o liniste nebuna, adie vantul, parca ma mangaie si imi spune “bine ai venit acasa copila”...doar el inca mai face asta....mirosul trandafirilor de pe alee te imbata si te duce intr'un loc al visului, te fac sa adormi de frumusetea lor....stiam eu de ce ziceam cand eram copil ca aceasta casa pare a fi una din filmele horror, asa a devenit pentru mine....un film horror si o traire pe care nu mi'o mai doresc....verdele pomilor de peste strada parca incearca sa imi dea speranta sa merg mai departe, sa fiu puternica asa cum am fost pana acum dar stiu ca nu mai pot, nu mai sunt ceea ce am fost, incet am inceput sa fiu un nimic in vietile multora, o trecatoare.......cate o masina tulbura linistea, poate ca nu e momentul sa ma gandesc ca pare doar linistea de inaintea unei furtuni desi asa pare.....pasarile ciripesc, poate si ele incearca sa imi arate ceva, poate incearca sa imi arate ca mereu exista viata si putere......oare am ajuns sa nu mai pot merge mai departe? Oare acesta imi e sfarsitul? Sau acesta este doar inceputul??? mi'e dor de diminetile in care eram toti aici, de trezirea brusca pe care o aveam mereu....imi e dor de tot, imi e dor sa fim toti asa cum obishnuiam sa fim.....se pare ca inca traiesc in trecut si nu mi'am acceptat viata in prezet in care toti suntem plecati, in care fiecare are casa lui si mai vorbim din cand in cand....intr'un timp imi placea asta....acum m'am saturat......incerc sa nu mai imi incep gandurile cu expresia “cum ar fii daca..” pentru ca mereu cand mi'am inceput gandurile in felul asta, ganduri nu prea bune, s'au si intamplat...nu atunci, nu recent dupa, dar s'au intamplat.....acum ce trebuie sa fac? Sa merg mai departe? Nu am pentru cine, nu am cu cine....nu am de ce....pentru ca pana la urma finalul e acelasi pentru toti numai ca e diferit felul.....imi doresc sa fii fost eu in locul celor 3persoane care au plecat dintre noi, ei aveau motive sa mearga mai departe,sa traiasca fiecare secunda si sa se bucure de fiecare moment....nu mai am pentru cine, nu mai am de ce si nimic nu mai imi da speranta, oricat de mult as incerca sa ma ridic singura nu mai pot, mereu ma duc mai jos.....prietenii? hm....e greu si cu ei, nu imi spun sentimentele prea usor, nu imi spun gandurile niciodata...oare asta sa fie greseala mea? Ca tac mereu sau ca nu spun ce gandesc? Ca nu spun ce imi doresc si ce pot sa fac ca sa obtin ce imi doresc? da.....m'a trezit mama din aceasta nebunie....of.....stilul ei care ma streseaza pe mine cateodata:)) oare e ceva care nu ma streseaza?:)) NUUUUU!! usor se lasa seara.....am momente in care imi doresc sa nu ma fi nascut......dar asta sunt eu cu adevarat ?? nu cred:))

Anonim

.......cenusiul este o combinatie dintre negru si alb.desi de multe ori crezi ca exista o cale de mijloc, nu o gasesti sau daca o gasesti,cenusiul se lasa dominat de negru sau de alb, la mine au aparut pe rand.....era alb dar cenusiul i-a luat locul, acesta s-a transformat in negru dupa care revenint iar la cenusiu....dar sa nu uitam si cenusiul are mai multe nuante......momentan ma axez pe una din culori, nu caut o combinatie intre ele. am ales un drum acum cateva luni, nu dau inapoi de la el,mai am de indeplinit visuri pana sa caut calea de mijloc.prefer sa merg in zig zag, de la o extrema la alta.............majoritatea sunteti atenti la cum este scris un lucru, va bazati pe aparentele celor din jur si prin asta va faceti viata....nu conteaza felul in care este scris, conteaza ce este scris si ce iti transmite acel lucru cand va aruncati privirea pe el dedicandu-i cateva minute sau cateva secunde din viata voastra.....nu o sa vedeti scrieri foarte corecte la mine...ma asez aprind o tigare si las mainile sa preia controlul cu mintea neluand in seama corectitudinea sau perfectiunea pe care toti o cautati.......cineva a spus la un moment dat "frumoasa povestea din spatele cuvintelor"......poate ca asta conteaza mereu, ce e in sufletul celui care scrie,dar nu multi o sa inteleaga scrierile mele....nu caut sa va arat cum sunt eu sau sa va arat o altfel de viata,vreau doar sa vad daca exista cineva care sa inteleaga "povestea din spatele cuvintelor"....

What's hidden in an empty box?

   Incep prin a pune sticla de coca-cola in dreapta, pachetul de tigari alaturi de scrumiera-in stanga, nu, nu am uitat de bricheta,este si ea aici..............am gasit-o!....aprind tigarea, iau o gura de cola...si incep......mi-am aruncat o privire de pe fereastra asupra orasului,nu eram multumita de ceea ce vazusem, nu voiam sa cred ceea ce ochii vedeau..am deschis dulapul plin de haine aruncate fara nici un sens am ales ceva si am plecat...ceea ce vazusem era corect..... pustietatea orasului ma deprima, in sufletul meu e o agitatie continua... trupul meu e doar elementul care tine in balans linistea din jur cu agitatia din suflet..am inceput sa caut cu privirea...caut ceva, caut o iesire,un semn dar cel mai sigur, imi caut sensul vietii...ma asez pe o banca si imi aprind o tigare....deodata linistea m-a cuprins,gresisem undeva,ma lasasem dominata de o fortza cu care luptam...brusc orasul nu mai e linistit...apare o masina dupa care incept sa vina din ce in ce mai multe....inca nu imi dadusem seama ca semaforul vietii mele se facuse verde...am ramas pe loc...secundele treceau din ce in ce mai repede......era momentul sa imi conduc propria viatza catre viitor,"mi-a murit motorul" incercand sa plec de pe loc si m-am oprit....eram singura intr-o cutie goala care nu se putea deschide....ce s-a intamplat atunci? poate prea tarziu am realizat ca pentru mine nu mai exista timp, ma simt captiva intr-un ghetzar,incerc sa ma mishc dar nu pot,nu puteam nici macar sa clipesc,inima inca imi batea...deci nu murisem.....nu simteam decat inima care imi batea cu putere..............gheatza se topeste incet.....ma trezesc, totul e schimbat...eram goala in interior precum cutia in care credeam ca am fost inchisa,aveam peretii albi si asteptau sa fie pictati....mi-am dat seama ca de fapt inceputul a fost doar un semn pentru mine....."What's hidden in an empty box?".......nimic nu mai e la fel,pustietatea din mine ma face sa simt teama care se accentueaza si in final este frica....trebuie sa fac ceva........incep sa merg...................grabesc pasul....................alerg, vad totul in treacat............fericire, iubire, ura, tristete, calmitate, agitatie, boala........simturi care au fost inghetzate...........brusc ma opresc....lumea parca e nebuna iar eu nu le inteleg nebunia, ma uit in jur, analizez...............trag linie............e timpul sa o iau de la capat, sa imi redobandesc simturile...............plec..........atenta la detalii, la oamenii din jur, invatz de la ei......imi spun in gand "POT SI EU" si zambesc.........redobandisem Siguranta......am pornit la drum......de atunci ma simt ca un trecator singuratic care incearca sa profite de sansa care ii fusese oferita............destul cu povestile din spatele cuvintelor.......putina relaxare.......trag 2 fumuri si las degetele sa alunce pe tastatura inca neuzata......ce sa fie in mintea voastra cand cititi aceste lucruri? cati din cei cititi si ma cunoasteti nu v-ati gandit niciodata ce ascund eu? sunt interbari retorice pentru mine........nu multi au fost cei care stiau ca pot dar cei care stiau ma considerau o ciudata...poate ca sunt sau poate ca nu....dar asta este mintea omului...cand vede ceva diferit in loc sa aprecieze ia in deradere acest fapt....nu sunt altfel decat voi....dar e un lucru simplu...toti suntem speciali in felul nostru dar nu toti intelegem specialitatea celui din jur sau poate ca nu vrem sa acceptam gandul ca suntem speciali si mergem in continuare pe lucruri comune si lucruri care duc la obishnuintza.............o noua zi poate ca e o noua sansa sau un pas inainte sau poate o schimbare sau.........poate fii orice pentru ca mintea e facuta ca sa creeze.............prea multe informatii momentan.....va las sa le "digerati".........Respectele mele!

Eu, Tu & Noi

    Inca de mici am incercat sa te ajut dar nu acceptai,cand am reusit ai disparut fara nici o explicatie,stiam ca nu esti bine dar tu nu stiai asta inca traiai in locul care te-a indepartat de toti,speram in revenirea ta. daca mai stiu eu bine eram la tara, locul caruia tu ii spui "acasa"(nu inteleg nici acum de ce faci asta) era placut afara soare, totul verde.....nu ma trezisem de mult timp si asa cum faceam si cum inca mai fac, atunci stateam pe treptele de la intrare si am primit un mesaj,erai bine, iti revenisei si de atunci am luat-o de la capat.....nu am intrebat nimic, nu am spus nimic in legatura cu anii in care ai stat departe.....au inceput iesiri si momente de neuitat dar u inca mai priveai inapoi......te simteam rece,asa te simt si acum desi tu nu vezi.....am incercat de multe ori sa iti arat asta dar nu accepti....pentru ca tu iti impui sentimentul ca esti ok desi stii ca nu e asa.....am trecut prin schimbari in anii astia, de o parte stiai de unele nu....2009 era raspunsul......si a fost ti-am spus cam tot si te-am ajutat prea mult.....te intelegeam mereu, iti stiam momentele si am fost printre putinii sau poate singura care ti-a ramas cu adevarat aproape.....am stiut ca e momentul sa iti deschid o usa si am facut-o. ce nu ai inteles tu e ca tu nu esti ca mine si nu te pot ajuta in tot.eu nu vad lumea prin ochii tai asa cum nici tu nu poti sa vezi lumea prin ochii mei.stiu ca doar tu o sa intelegi ce scriu asa ca nu scriu cronologic ce imi vine in minte.nu mai am putere,sunt lipsita de energie si m-am impacat cu ideea asta. prima oara cand am simtit asta am plecat impreuna pentru a ne reincarca bateriile, a doua oara am plecat singura fara sa spun de ce si pentru ce avand o acoperire pentru tot,acum simt nevoia sa ma reincarc iar si asta o sa se intample poate ca fara sa stie absolut nimeni....transformare e cuvantul meu pe care tu nu il intelegi.....desi nu ti-ai dat seama erai orbita de o raza cand eu eram in umbra cerand ajutor....ai ales raza care stralucea si care arata a speranta pentru tine iar eu......eu sunt umbra care acopera pamantul.....am strigat dar tu nu ai auzit sau poate ca nimeni nu a auzit dar cineva m-a vazut.....era prea departe sa ma ajute dar tot a incercat....nu vreau sa te supar,vreau sa iti arat ca asa cum u ai nevoie de ajutor si altii au.a fost greu cat am stat ascunsa dar a fost si frumos ca ma distram cu voi.....acum u ce faci? incerci marea cu degetul sa vezi cat e de adanca? ai gresit locul pentru ca acolo era un ghetzar......ai uitat ca nu stii cine sunt? ai uitat ca vedeti doar ce va arat eu? sau poate ca ai uitat vorbele mele aruncate in vant sperand ca cineva sa le prinda......nu mai ai nevoie de mine,ti-am aratat destul si nu numai eu.....legatura o sa fie rupta ca sa poti face tu alta.....nu sunt ok,nici rau nu sunt si nici undeva la mijloc.....plutesc unde ma duce vantul......ai ranit multi si multe fara sa vezi ca ei doar voiau sa te ajute cand sufletul striga dupa ajutor dar mintea nu voia sa arate asta, eu sunt printre ei...da,chiar sunt.....love to be loved parca se spune,nu? tu de ce nu stii asta? de ce nu intelegi ca daca stai calm/calma o sa primesti totul? poate ca eu nu am fost un exemplu ok ca pe langa prieteni am avut si dushmani dar nu uita ca sunt multi care se multumesc cu mine pentru ca nu ma supar cand ma fac nebuna.....asta e ceea ce simteam sa fac si o fac cu capul sus chiar daca o sa te ranesc putin. lasa barfele in spate, accepta sa iese adevarul. nu te mai ascunde,fii tu si atat,nu te mai gandii la ce vor spune ceilalti,traieste dupa propriile reguli. eu am facut asta, am gresit, am fost jucata in picioare,am fost ignorata si aratata cu degetul dar am simtit ce e iubirea,fericirea si am stiut mereu sa zambesc. am capul sus si acolo va ramane desi sufletul sta in genunchi si implora pentru ceva mai bun....puterea pe care o arati ii fascineaza pe ceilalti dar ei nu stiu ca puterea e de la ei....si nici nu trebuie sa stie....in viitor nu pot sa vad dar trecutul mi-e martor la prezentul pe care il traiesc.arata zambete sincere si celui pe care il dispretuiesti cel mai mult......sinceritatea...hm.....asta ii sperie pe multi:)) spune in fatza ce ai de spus, spune cu zambetul pe buze chiar daca ii spui ca il urasti cu toata fiintza ta.....TU, invatza sa traiesti !!!!